Noi ni-s țara!
Poezie de Mert Ciprian
Stau șî văd, gi-o vreme-ncoașie
Tăt măi mulț cum numa zbiară!
Nu fac, ioc! Numa blăstamă
Pă săraca, sfânta Țară…
Suduie, pă hăi gin glie,
Dau cu pietri-n tăt șe-i neam,
Plâng…că nu-i, șî n-o să fie
Da nu pun umăru – gram!
Laudă tăt șie văd la alțî:
„ – La noi, pic gi binie nu-i!”
Că românu îi, săracu,
Slugă iară-n casa lui!
Țâpă cu năroi în dacini,
În cregință șă-l gi crege,
Râd gi hăi căzuț, cu pacimi,
Pintru niam, țară șî lejie!
Nu-i măi mulțămie nimica,
Gin șie-i veci, frumos șî bun…
Vreau, gin „Vest”, tătu gi-a fica,
Lapădă tăt șie-i străbun!
Dau la lecții, șî critică
Pă românu vechi șî bun
Care, grieu, capu-ș rigică
Da nu uită gi Crășiun,
Țânie Pașcile, Ispasu,
Sân Ilie șî tăt postu,
Că așa iel șcie masu
Gi la dași, la niamu nostu!
„ – Niam gi laș, gi linjie bligie!”
Numa așa șciu să zâcă!
Da zăuită că românu
Nu stă în jienunț gi frică!
Gi pă vremia când, cu arcu,
Slobozam săjieț în nouri
Șî râgiam în fața morțî
Ori vânam, prin codri, bouri
Nu ni-am închinat la nime,
Nu ne-am dat, ș-ași am stat!
Am stat în jienunț, da numa
Când Dumniezău ni-o cemat!
N-am șierut la alțî milă
Ș-am lucrat cu drag pământu,
N-am vorbit cu alțî-n silă
Ni-am țânut portu, cuvântu!
La tăț gi ni-or trecut pragu
Noi le-am dat pită cu sarie
Ș-am doinit, gin suflet, doru
Sara…șî la sărbătoarie.
Așa că nu-mi pică binie
Când văd, azî, cum tăț urdoșî,
Stând șî niefăcând nimica,
Dau cu pietri-n mini șâ-n cinie!
Șciu, gin hăi bătrâni lăsată,
Vorba gispre „uscături”…
Da măi șciu că apa trieșie,
Pietrile, tăcie, rămân!
Pintru hăi cu „gura marie”
Tăț sfătoșî, tăț „experțî”,
Am o vorbă, gi la moșu:
„ – Doamnie, mulț îs proșci sub Soarie!”
Gi-aia zâc, cu supărarie:
– Nu măi fiț hăini, ca șioara
Șî strigațî, ca bănățanii-n ’89, -n Cimișoara:
„ – Noi ni-s ȚARA!”