Nu mi-e foame. Mi-e dor de gust.

Banca de semințe: începutul întoarcerii la gust

Vorbim des despre mâncare.
„Ce mai gătim?”
„Tu ce-ai mai făcut de mâncare?”
„Nu mai am idei…”

Aud des replica asta. O aud la neamuri, la vecinii de la sat, la oraș, peste tot. Și, de fiecare dată, mă gândesc: oare chiar nu mai avem idei?

Sau nu mai avem gust?

Pentru mine, problema nu e lipsa de idei. Pe mine nu mă ia foamea. Pe mine mă ia dorul.
Dorul de gust.

Dorul de gustul acela bun, unic, simplu și adevărat. Gustul coleșei fierbinți, mâncată cu lingura de lemn. Gustul zamei de părădaisă, acrișoară și dulce în același timp, cu roșii care chiar erau roșii. Gustul verzei fripce, rumenită încet, care umplea casa cu miros de „acasă”.

Nu era doar mâncare. Era identitate. Era rădăcină. Era loc.

Astăzi mâncăm mult, dar parcă nu ne mai săturăm. Umplem farfuria, dar nu ne mai umplem sufletul. Legumele arată perfect, dar nu spun nimic. Le muști și parcă mesteci apă. Și atunci spunem: „Nu mai știm ce să gătim.”

Ba știm. Dar nu mai avem din ce, cu ce.

Lipsa asta de gust și la oraș, și la sat m-a deranjat de mult. Și anul trecut am făcut un mic experiment. Am cultivat roșii din soiuri vechi românești.

Și am reușit, după mulți, mulți ani, să mănânc roșii cu gust.

Nu exagerez când spun că prima mușcătură m-a emoționat. Am simtit o bucurie pe care doar un învingător fără nici o șansă cred ca o poate simți. Era gustul copilăriei. Gustul verii adevărate. Gustul care nu se explică, doar se simte.

La fel și dovleceii. După prea mulți ani, au avut din nou gust. Aroma plina, perfectă în leguma crescută puțin mai diformă.

Atunci am știut: se poate!

Și dacă se poate într-o grădină, se poate într-o vale întreagă.

De la dor la faptă: salvăm legumele cu gust

Anul acesta, legumele cu gust vor continua să crească în grădina mea. Dar nu doar în grădina mea.

La BUNETI vom organiza un eveniment dedicat semințelor cu tradiție și vom lansa Banca de Semințe cu Tradiție din Valea Almăjului.

Pentru că încă se poate.
Încă nu au fost distruse toate legumele cu gust.

Ele sunt încă ascunse prin sertare vechi. În plicuri îngălbenite. În grădini mici, îngrijite cu răbdare de bunicuțe și bunei care au înțeles degradarea gustului și s-au retras, în liniște, cultivând gustul înaintea producției.

Pe acești bătrâni îi căutăm.

Îi căutăm să ne fie alături.
Să ne împărtășească din cunoștințele lor.
Să ne dăruiască din semințele lor.
Să fie donatorii Băncii de Semințe din Valea Almăjului.

Pentru că fără gustul bun, leguma sănătoasă nu va merge mai departe.
Și fără sămânță curată, nu vom avea nici gust, nici identitate.

Lansarea Băncii de Semințe cu Tradiție -BUNETI va avea loc în 14 martie, în cadrul evenimentului dedicat schimbului de semințe tradiționale, la Muzeul Almăj – Vatra Strămoșească din Bozovici.

Nu este doar un eveniment.
Este o chemare.

Dacă aveți semințe vechi, păstrate din părinți sau bunici, veniți cu ele.
Dacă aveți povești despre gust, veniți cu ele.
Dacă vă este dor de roșia care miroase a soare și de coleșa care ține de foame și de suflet, veniți.

Pentru că gustul nu este un moft.
Este memorie.
Este sănătate.
Este demnitate.

Și dacă noi nu îl salvăm acum, nu o va face nimeni în locul nostru.

Valea Almăjului poate fi locul unde gustul se întoarce acasă.

Veniți alături de noi.

Bozovici, 14 martie, ora 11:00, Muzeul Almăj – Vatră Strămoșească.