Situată în partea de est a Serbiei, în Golubac, Mănăstirea Tuman a fost construită în secolul 14, izvorând dintr-o tragedie. Se spune că un călugăr pustnic ce locuia într-o peșteră din această zonă, pe numele său Simus Sinaitul, a fost accidentat din greșeală de Milos Obilic, un boier din zonă, aflat la vânătoare.
Obilic a vrut să-l ducă pe călugăr la vindecătorul de la curtea sa, dar acesta a refuzat alegând să moară.
În locul în care călugărul a murit, Obilic a început construirea Mănăstirii Tuman. În lupta din Kosovo, de la sfârșitul secolului XIV, Obilic a murit, dar populația vlahă din zonă a finalizat biserica, aceasta primind hramul Arhanghelul Gavril.
Din evenimentele importante întâmplate aici amintim scrierea codului apocrif Tuman în a doua jumătate a secolului XVI.
Arsă de două ori de turci, grav avariată de un cutremur în 1883, guvernul a decis demolarea primei biserici în anul 1910, iar în 1924 a fost sfințită biserica nouă. Ultima renovare a avut loc în perioada 2016 -2018.
Viața economică a mănăstirii
Complexul monahal are o viață economică destul de bine dezvoltată. Creșterea animalelor, creșterea albinelor, dar și a păstrăvilor, la care se adaugă o unitate de cazare cu 120 de locuri, o sală de conferință, dar și biblioteca în care se găsesc peste 50 000 de cărți fac ca mănăstirea să fie autonomă din punct de vedere economic.
Vindecătorii de la mănăstire
Se spune că de-a lungul timpului aici au locuit mai mulți vindecători celebri ai vremurilor trecute.
Astăzi aici vin credincioși din lumea creștin-ortodoxă să se închine la moaștele Sfântului Zosim, recunoscut pentru minunile înfăptuite.
În data de 21 august a fiecărui an Sfântul Zosim este serbat. Cu această ocazie se reunesc ortodoxi din toate țările fostei Iugoslavi, dar nu numai.
Peștera soților Zosimos, locul în care aceștia au trăit și s-au rugat, este acum ascunsă de pădurea deasă.
Ultimul locuitor al peșterii, pe numele său Pahomije a murit în 1965.
