Copiii nu au nevoie de ecrane, ci de comunități responsabile

Într-o societate tot mai digitalizată, copilăria începe să se împartă în două lumi distincte. O lume a jocului, a relațiilor reale și a comunității, și o altă lume, mult mai rece, dominată de ecrane, izolare și lipsa apartenenței.

În mediul rural, dar nu numai, telefoanele, tabletele și laptopurile au ajuns să ia locul jocului în aer liber, al întâlnirilor dintre copii și al relațiilor firești dintre generații. Tot mai mulți copii cresc cu un ecran în mână, dar fără legături reale cu cei din jur.

„În ultimele luni am văzut foarte clar două realități paralele”, spun reprezentanții BUNETI, întreprindere socială care activează în comunitățile rurale din Caraș-Severin. „Pe de o parte, copii care cresc frumos, se joacă, colaborează, participă la activități și workshopuri, fără a fi permanent distrași de ecrane. Pe de altă parte, copii puțini numeric, dar care nu se suportă, nu se joacă împreună și nu simt că aparțin vreunei comunități.”

Acești copii trăiesc, de multe ori, o copilărie pierdută înainte să înceapă. Lipsa jocului, a relațiilor reale și a sprijinului emoțional se transformă, mai târziu, în frustrare, neputință și dificultăți de integrare socială în adolescență.

Diferența dintre cele două lumi nu este întâmplătoare. Ea este dată de implicarea adulților, de existența unor spații sigure pentru joacă și educație alternativă, de comunități care aleg să pună oamenii înaintea ecranelor.

La BUNETI, educația este privită ca un proces care trebuie susținut prin idei practice, activități concrete și relații reale. Prin ateliere creative, activități educaționale și întâlniri intergeneraționale, organizația creează contexte în care copiii pot învăța să colaboreze, să se exprime și să simtă că aparțin unei comunități.

„Nu schimbăm lumea”, spun reprezentanții BUNETI, „dar pentru copiii care participă la activitățile noastre, lumea chiar se schimbă.”

Un sprijin important pentru aceste inițiative vine din mediul de afaceri. Conform legislației în vigoare, firmele care plătesc impozit pe profit pot redirecționa până la 20% din acest impozit către o organizație non-profit. Pentru companii, este o facilitate fiscală simplă; pentru copii, este șansa la o copilărie trăită, nu „scrollată”.

Într-o perioadă în care tot mai mulți copii sunt „parcați” cu un telefon în mână, inițiativele care readuc jocul, relațiile reale și comunitatea în viața lor devin nu doar necesare, ci urgente.

Copilăria nu ar trebui să fie despre ecrane. Ar trebui să fie despre joacă, oameni și apartenență.